Poticnita privirea aluneca in adancul ochiului spre,
Lumina sufletului,cercetand culoarea
Albastru sau rosu,necheaza sau vegheaza
E mandra sau e lina?
Se pleaca sau vrea sa vina?sa strapunga emisfera,sa subjuge ratiunea
Odor lasat in bezna, esti sigur? ca vrei sa ataci sinapse
Sa te lasi gol, lipsit de aparare cu ale tale madulare, atrofiate de o aparenta eternitate
Poti tu oare sa calci, sa te ridici si sa te mentiiiii- nu vei cadea?
Eu stiu ca doare!
Atata lumina orbitoare, subliniaza bezna deasa ce se teasa,de al lungurilor santuri adanc trase
Ea te rapeste din ordinarea linearitate
Sa taci si sa te zbati ca nu poti sa iti descatusezi trairea si iti ard organele vitale..te incetoseaza
E ceata si e fum,nimic nu mai este clar acum si lin totul se face scrum
Si as infige adanc unghia acolo unde prin transparentase ghiceste puroiul ce tulbura armonia
Lasand sa creasca intr-un loc stramt,avand putere si vigoare erodeaza pentru simpla-si devoltare
si atunci cand va erupe, va curge sange...fasii de carne ce nbu vor reusi sa mai palpite
Sclipirea dezvaluie, irisul e rosu, zambetul e cald ..inseamna eliberare..dar trupul este schilodit si mort.
